Activitățile extrașcolare – puntea dintre TREBUIE și VREAU

Copilul este acel om mic de statură, cu voce de înger, zâmbet sincer și dorință imensă de joacă. Călătoria în timp de la grădiniță până la ieșirea din așa-numitul „timp al copilăriei” (spre 16-18 ani) presupune adaptarea la un program impus într-un sistem de învățământ adesea înțesat de multe ore de teorie, discipline cu caracter informal, materii precum Limba română, matematică, științe, limbi străine etc., extrem de benefice pentru adultul de mâine, însă mult cantitativ în comparație cu activitățile ce țin de dezvoltarea emoțională, psihică, fizică cu ar fi sportul, activitățile recreative precum ateliere de creație (care, fie vorba între noi, în școli lipsesc cu desăvârșire), muzica, teatrul, pictura, dansul etc. Statistica ne arată că în cele mai multe cazuri, la întrebarea „Mergi la școală pentru că vrei sau pentru că trebuie?”, copiii răspund „Pentru că trebuie!”…

Activitățile extrașcolare sau cele extracurriculare ar trebui să fie în vârful piramidei intereselor oricărui părinte, dar și ale sistemelor educaționale pentru că doar așa adultul de mâine va fi un om sociabil, dezinhibat, liber, curajos, informat, capabil să facă tot felul de conexiuni interdisciplinare, fiind capabil să se adapteze oricăror provocări profesionale, dincolo de pregătirea temeinică într-un anumit domeniu. Aceste activități pot fi organizate acasă, în clasă, în spații neconvenționale (cum ar fi un spațiu de joacă), important fiind nu locul, ci conținutul lor.

Atelierele organizate într-un spațiu de joacă prezintă în primul rând avantajul amibientului. Altfel asimilezi informații și idei în mijlocul baloanelor, al jucăriilor, al cărților, al ceșcuțelor minuscule etc. și altfel în rigoarea impusă de simetria băncilor unei săli de clasă. Acestea trebuie să fie „deschise”, să permită accesul oricărui copil, fără acea selecție subiectivă pe care atât copiii, cât și părinții o consideră nedreaptă, pe bună dreptate. Cum poți evalua un copil de 5 ani dacă este talentat la muzică? Talentul este o componentă nativă, iar dacă un copil are un auz muzical deosebit, un simț ritmic deosebit, o voce bună, de ce nu ar putea deveni cândva balerin, pictor, doctor, inginer, mecanic etc. Legătura dintre o posibilă profesie și activitățile dătătoare de frumos este una greșită, mai ales la vârste mici. Copiii trebuie să fie îndrumați să participe la cât mai multe și diverse activități ca să poată alege mai târziu, iar acumulările să fie argumentul suprem în decizia finală la întrebarea: pe ce drum apuc?

Cu alte cuvinte, activitățile extrașcolare, cele pe care le numim ateliere, sunt de fapt jocuri formatoare de oameni. Prin joc, omul, indiferent de vârsta lui, acceptă cu mai mare ușurință implicarea, studiul susținut, ideea de învățare, toate ducând la așteptări și rezultate.

„Dragi copii, astăzi învățăm un cântecel: Minciuna gogonată. Cine nu minte niciodată să ridice mâna sus!”. Evident, toți copiii vor ridica mâna sus pretinzând că ei nu mint niciodată. Este momentul ideal prin care profesorul, cu tact, imaginație și spontaneitate poate influența în mod decisiv, poate definitiv, calitatea umană de a nu minți. Prin joc, exemple personale, glume, comparații etc. „L-am văzut pe Iepurilă/Fioros și fără milă/Cum strângea în brațe-o vulpe/Și voia să o sărute… E-o minciună gogonată/Cine oare-a mai văzut/N-o mai spune NICIODATĂ/Este de neconceput”.

Arena Copiilor este un spațiu de joacă în care conceptul de familiei este ridicat la rang de artă. Atelierele deschise se adresează deopotrivă copiilor, dar și părinților care vor să petreacă un timp al bucuriei, al iubirii împreună cu copiii lor. Brățări făcute o fetiță pentru mami, dar și un colier făcut de mami pentru fetiță. O felicitare desenată pentru bunica, dar și un balon colorat pentru frățiorul mai mic. Dansuri de grup, dar și individuale, ateliere de teatru, lecții de prim-ajutor, spectacole de teatru, ateliere de construcții păpuși pentru spectacolele de teatru sau pentru jocul copiilor, ore de dezvoltare personală sunt toate gândite, construite și implementate în așa fel încât copilul secolului XXI să fie mâine adultul complet și complex.

Articol scris de Mihaela Loredana Gârlea. Copierea textului parțial sau integral intră sub incidența legii. Alte articole de același autor puteți citi pe migalo.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *